Să-mi fie de bine!

Bună masă am mai servit la cină!
Aș fi vrut ceva... Nu știam prea bine ce. Foame îmi era, dar simțeam că nu pot să-mi încarc stomacul cu cine știe ce. Parcă-mi cerea organismul niște proteină (asta mi-ar fi dat repede senzația de sațietate; și pe termen lung), dar carne la cină? Nu intra. Cel puțin nu aseară.
Noroc că există proteine vegetale și noroc că am mereu în casă o cutie de năut gata fiert.
Îl am din mai multe motive:
- Pot să fac o mulțime de rețete: îl combin divers în salate, fac humus (și ăsta divers, în funcție de condimentele pe care le aleg etc.) și,  pe deasupra, sunt preparate pe care le fac imediat.
- Vine cu o grămadă de beneficii: e sursă de proteină vegetală (cum spuneam), reglează glicemia, ajută digestia prin conținutul de fibre, bun pentru sănătatea oaselor și a sistemului cardiovascular. Cu cele mai multe n-am probleme. Acum. Și prefer să nu am nici peste 50 de ani. Așa că fac de pe acum astfel de alegeri.
- Și, nu în ultimul rând, am năut în casă pentru că-mi place.
Dar, revenind la cina mea, ce să fac cu năutul, să mai schimbăm puțin obișnuințele. Daaaa! Niște falafel! Dar se face din năutul crud, hidratat câteva ceasuri bune. Ei, și ce! Îmi fac eu falafelul meu! A ieșiiiiiit... grozav!
Și,  de ca și cum nu eram destul de norocoasă, mai dau, în frigider, și peste câteva legături de pătrunjel! Tabbouleh să fie! Dar n-aveam bulgur. Nu-i nimic. Avem quinoa. Și  vine numai bine: o altă sursă de proteină vegetală care, combinată cu năutul, asigură gama de aminoacizi pe care mai greu o poți pune în farfurie numai din vegetale.
Ce bun a fost! E drept că și eu sunt destul de pricepută la gătit. 😁 Răzvan nu mai putea fi oprit. Noroc că, la un moment dat, mâncarea se mai și termină. Evan încă nu gustă din toate "chestiile mele sănătoase". Dar nu-i nimic. Știu măcar că va fi adultul care va face cu mai multă ușurință alegeri corecte.
V-am spus cât de bun a fost? Să-mi fie de bine!

Să-ți faci o zi bună!

Fiindcă vreau să am controlul a ceea ce devin, aleg din când în când câte o conferință la care să particip. Aleg una care, prin conținutul său, să mă ajute să-mi clarific, să-mi ordonez, să interiorizez ultimele achiziții, fie în plan personal, fie în plan profesional. Și, indiferent de motivul pentru care aleg conferința, am deseori surpriza să rămân cu câte un element care n-are nicio legătură cu motivul inițial.
Așa a fost și cu ziua bună. Ne spunem mereu unii altora "Să ai o zi bună!", lucru care, potrivit urării, stă în seama hazardului: să ai norocul de a avea o zi bună, când de fapt urarea ar trebui să fie "Să-ți faci o zi bună!". Exact! Asta înseamnă că stă în puterea ta să faci din fiecare oră a zilei un motiv de sărbătoare. Sau măcar să încerci.
În fine, încerc acum nu numai să salut și eu in acest fel, dar chiar să fac din fiecare zi o zi bună.
Încep de dimineață,  firește,  fiindcă e momentul din zi care imprimă direcția. Sunt mai multe lucruri pe care îmi propun să le introduc în rutina mea de dimineață, însă un obicei deja e bine înrădăcinat: un mic dejun echilibrat, care sa-mi asigure energia de la prima oră.
Fac în  așa fel încât micul dejun sa-mi ajute organismul din cât mai multe perspective:
- De cele mai multe ori, micul dejun e un shake, ceva în stare lichidă. Astfel organismul, în loc să consume energie cu digestia, își vede liniștit de treaba lui de la acea oră și, anume, detoxifierea pe care, da, o face singur. Noi putem cel mult să-i creăm condiții pentru asta.
- Apoi mă străduiesc ca micul dejun sa conțină toți nutrienții care fac ca organismul să funcționeze la cote maxime: carbohidrați complecși care se vor transforma în energie distribuită uniform, pe o perioadă mai lungă de timp,  proteine care vor asigura senzația de sațietate și vor fi bază pentru construcția celulară, grăsimi bune care vor facilita procese celulare din organism, vitamine, minerale, antioxidanți și treaba e bună.
E drept că uneori mi-e greu să le am pe toate în farfuria (a se citi "paharul") de dimineață,  dar am noroc cu soluții pe care le găsesc cu ușurință pe piață.
Firește, hidratarea joacă și ea un rol foarte important, așa că diminețile mele încep cu multă apă, fie ca atare, fie în ceaiul care mă și energizează, fie în shake, fie în toate la un loc, așa cum se întâmplă de regulă.
În rest, atitudine pozitivă, mișcare, oameni dragi în preajmă și mustăți de motan care așteaptă să-i fac si lui ziua bună.

De gustibus

Gusturile nu se discută! (Zic unii.) E și nu e așa. Dar, cu siguranță, se cultivă.
Nu am mâncat întotdeauna controlat. Nici catastrofal, dar nu prea aveam habar ce e în farfurie. Important era sa aibă gust. Acum știu că acel gust care te îmbie să mai mănânci o porție e dat de zahăr și grăsimi. Iar când am decis să le scot din alimentație, măcar parțial, a fost dureros: nu mai exista gust. Credeam eu.
Noroc că sunt o persoană conștiincioasă și destul de disciplinată. Dacă am zis "nu", e "nu".
Deci, să introducem lucruri noi si sănătoase! Primele - legumele. Mi se confirma că toate legumele aveau gust de legume și nu erau bune deloc. Le-am acordat o șansă și le-am făcut loc în farfuria mea. Și bine am facut! Acum savurez aromele nu numai în funcție de legume, dar și aceeași legumă are gust diferit, în funcție de soi (vezi ardei roșu, galben sau verde - mai ales de grădină).
Au urmat provocări noi: soia și produsele din soia. Era ca și cum ai fi vrut să mănânci burete sau... nici nu am un alt termen de comparație. Și, până la urmă, la ce mi-ar fi trebuit? Poate pentru o proteină completă care să nu vină la pachet cu grăsimi saturate! Atunci soia să fie!
Am gustat și eu diverse sortimente de tofu și ajunsesem la concluzia că nu voi mânca niciodată așa ceva. Până am descoperit un sortiment în cutie verde (nu dăm nume, ci spunem doar că începe cu Ine și se termină cu dit). E drept că prefer variantele cu ardei, cu mărar sau cu chimen. Uneori îl pun pe tigaie antiaderenta încinsă; îmi place maxim. Acum am ajuns să-mi cumpăr special tofu fiindcă-mi place.
La fel am pățit și cu iaurtul de soia. La început nu puteam să-l mănânc decât combinat: fie îmi făceam un sos pentru felul principal, cu usturoi, mărar sau cu amestec de condimente cu baza oregano, fie îl serveam la gustare, cu fructe. Acum imi face foarte mult și simplu.
Surpriza cea mai mare și cea mai plăcută vine din faptul că acum pentru mine gustos înseamnă alimente adevărate, complete, nicidecum zahăr și grăsimi.
Cred cu tărie că e despre a ne cultiva gusturile!

Ziua Mondială a Diabetului

Ziua de azi este o zi peste care nu putem trece cu indiferență. Este ziua în care, la nivel mondial, se trage un semn de alarmă în legătură cu stilul de viață modern care vine la pachet cu boli legate în mod direct de nutriție. Diabetul este una dintre acestea. Nu-mi propusesem să scriu aici despre statisticile îngrijorătoare care sunt la un click distanță pe internet, însă simt să vă împărtășesc în fotografiile atașate datele furnizate în „Analiza de situație 2018” (http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2018/11/ANALIZA_Diabet_2018_rev.pdf). Și nu pot să nu observ creșterea alarmantă a numărului de diabetici, atât la nivel global, cât și în România.  Un alt aspect dureros este legat de vârsta tot mai mică a celor diagnosticați cu diabet, a dependeților de insulină. Diabetul vine, de multe ori, la pachet cu supraponderalitatea și obezitatea. Întotdeauna starea sănătății are mult de suferit ca urmare a efectelor cumulate ale acestor boli.




Salvarea nu ar trebui căutată în cabinetele medicale, pentru tratarea acestor afecțiuni atunci când acestea s-au instalat deja, ci în propria bucătărie, printr-o alimentație echilibrată și un stil de viață activ care să prevină îmbolnăvirea.
Suntem datori față de noi înșine și față de copii să fim modele de urmat și să-i învățăm pe tineri să trăiască sănătoși,  împliniți și fericiți!