Cam așa a fost, mai ales după ce am găsit în Herăstrău o super-gașcă de alergători, #321sport. Împreună cu Radu Restivan (faină poveste are!), oamenii ăștia își luau angajamentul să-i ajute pe cei care se-ncumetă să declare răspicat #PotSaZbor (pe pista de alergare) #DeLa1La21 (la un semimaraton din mai). Cu ei, marțea devenise ziua mea de postări laudative la propria persoană, despre cum alergam eu tot mai mult.
Deși e tare departe de mine locul lor de antrenament pentru ziua de miercuri, azi am zis să încerc. Zis și făcut: pregătit echipament, pregătit băutură cu electroliți și carbohidrați pregătit shake-ul proteic de refacere, făcut temele pe drum, adică citit ce înseamnă antrenamentul de miercuri: "În fiecare miercuri la 19:00 organizăm antrenamente săptămânale specifice la o intensitate mai mare și vom include, de-a lungul timpului, long runs, intervale, fartlek, tempo și forță". Ups! Apăreau niște cuvinte noi pentru mine; pe unele le intuiam, pe altele mi-am propus să le descopăr ușurel-ușurel.
Ajung pe pistă, în Complexul sportiv Lia Manoliu. Lume multă și faină. Apare Radu și ne anunță că facem "fartlek". Mă gândeam c-o face intenționat. A ales exact ce-mi era mai greu să-mi reprezint. Dar am aflat repede că e vorba de un antrenament specific, cu ruperi de ritm, care are ca scop crearea unei obișnuințe pentru organism de a distribui oxigen organelor vitale, ceea ce duce la creșterea vitezei.
Am zis: "Hai că-i bine! Marțea viitoare fac cei 12 km în mai puțin de o oră." Mi-a trecut destul de repede. După încălzire și 2 ture de pistă în ritm lejer, a început antrenamentul propriu-zis. Primul gând - "Renunț!". Dar, mai apoi, "Hai să fac măcar 2 ture și-o iau spre casă". Noroc că n-am plecat. Până la final, am alergat 10 km.
Se pare că treaba asta cu alergarea nu e doar un context pentru postări faine. E o treabă serioasă care, în ceea ce mă privește, începe să genereze obiective mărețe.
Iar poza de la început reflectă destul de bine tot ceea ce-am spus. Poza color din colaj mă reprezintă pe mine, la început, când alergarea-mi părea foarte la îndemână, o joacă de oameni mari, ceva mai serioși. E făcută în același loc, pe pista Lia Manoliu, cu vreo câteva zile în urmă, când am probat niște echipamente UnderArmour, inclusiv noii pantofi de alergare. Poza alb-negru, pe care am mai colorat-o eu nițel, ne surprinde seara, pe pistă, pregătiți să mai depășim un obstacol, chiar fără să știm.
Mulțumesc, #321sport! Multumesc, Radu! Să știi că au contat încurajările de pe traseu, atât cele de ieri, pe final de cursă în Herăstrău, cât și cele de azi, când eram cu limba atârnată de-un cot.
Ne vedem săptămâna viitoare!
